Istoria Cavalerilor de Malta începe în jurul anului 1048, atunci când un grup de negustori din Amalfi au pus bazele, la Ierusalim, a unui loc de popas pentru pelerinii care veneau la Sfântul Mormânt.
Acest loc, cu sprijinul călugărilor benedictini, s-a transformat întâi într-un lazaret pentru îngrijirea pelerinilor, iar mai apoi, odată cu cucerirea Ierusalimului în anul 1099 de către cavalerii apuseni ai primei cruciade, într-un spital administrat de călugării nou creatului Ordin al Cavalerilor Hospitalieri ai Sfântului Ioan din Ierusalim, recunoscuți de către Papa Paschal II prin bula papală ,,Piae Postulatio ” din 15 februarie 1113.

Ordinului Cavalerilor Hospitalieri ai Sfântului Ioan din Ierusalim a luat ca emblemă crucea în opt colțuri, reprezentând cele opt fericiri, iar ca motto:

Ocuparea de către Napoleon a insulei Malta în anul 1798, declanșează un șir de evenimente care conduc la decăderea din drepturi a Marelui Maestru von Hompesch și alegerea Marelui Maestru în persoana Țarului Pavel I al Rusiei, de confesiune ortodoxă, care devine astfel cel de al 70-lea Mare Maestru al Ordinului Cavalerilor Hospitalieri ai Sfântului Ioan de la Ierusalim (13.11.1798). Acest fapt este recunoscut de Papa Pius al VI- lea prin bula ,,Pastolarium nobis”.

​Prioratul american al Ordinului Cavalerilor de Malta a fost consacrat la New York în 10 ianuarie 1908.
​În anul 1976, moștenitorul Casei Regale Paterno Castello de Valencia și Sardinia, Principele Roberto al II-lea de Paterno Castello Guttadauro, Principe de Valencia, d’Ayerbe, d’Aragona, de Carcaci și d’Emmanuel, devine cel de-al 73-lea Mare Maestru al Ordinului Cavalerilor de Malta, aducând Ordinul din S.U.A în Europa.